"Unul dintre cele mai grele lucruri in viata este sa ai cuvinte in inima pe care nu le poti pronunta( James Earl Jones)" "Nu există, poate, ceva mai trist decât un om care vrea să fie vesel cu orice preţ.(Octavian Paler)" “Oamenii strica fiecare clipa de romantism prin încercarea de a o face sa dureze pentru totdeauna.(Oscar Wilde)" "Un barbat este pe jumatate indragostit de orice femeie care il asculta.(Brendan Behan)" "Toate familiile fericite sunt la fel.Fiecare familie nefericita e nefericita in propriul fel. Lev Tolstoi)" "Parfumul e istoria unei flori.(Emil Cioran)" "Omul este singurul animal care rade si plange, fiindca este singurul izbit de deosebirea dintre ceea ce suntem si ceea ce s-ar cuveni sa fim.(William Hazlitt)" "Am învăţat să iubesc, ca să fiu iubit.(O.Paler)" "Niciodată nu putem judeca viaţa celorlaţi, pentru că fiecare îşi cunoaşte propria durere şi renunţare. Una este să crezi că eşti pe drumul cel bun şi alta e să crezi că drumul tău e unic.(Paulo Coehlo)"

duminică, 14 martie 2010

Suntem morti pe dinauntru?

Cati dintre noi nu regreta vremurile trecute, in care (mai) aveam timp si pentru noi? pe timpul parintilor nostri, imi aduc aminte ca dupa-amiezile apartineau familiei, mergeam in parc, la cinema, in vizite la alte familii, la alti copii... Acum? acum lucram zi lumina, n-avem timp de telefoane sau vizite, ca tre' sa fim eficienti, asa ne cere jobul...daca nu faci fatza angajatorul te scuipa ca pe un dinte stricat si locul tau il ia alt fraier, sau poate nu e fraier, e doar un tanar cu ambitii de afirmare cum am fost si noi candva...

Ne ingrozim la ideea sa plecam undeva 2-3 zile si sa n-avem net, doamne fereste, e chiar sfarsitul pamantului sa se intample asa ceva!!! suntem dependenti de internet, de retelele astea de socializare care sunt trendy acum, ne cumparam tot felul de gadget-uri menite (cica) sa ne faca viata mai usoara - de fapt toate ne fac mai accesibili in permanenta- nu mai exista spatiu personal, oamenii nu mai au nici o jena sa te sune la 10 noaptea (chiar daca numarul e afisat pe un site ar trebui sa existe totusi o minima decenta!!! ).

Nu mai iesim, la inceput fiindca nu mai avem timp, apoi din comoditate, nu mai apreciem frumusetea unei flori sau mirosul ierbii, devenim spectatori fideli ai stirilor de la ora 5- bah, uite ce-a mai facut si asta!!-, nu mai avem emotii si cand avem le ascundem repede sa nu se vada, naiba stie, o fi vreun semn de slabiciune sa simti ceva din cand in cand??  E asa mare pacatul sa incepi sa traiesti si sa muncesti ptr tine, dupa ce o viata intreaga ai trait si muncit pentru altii?

Va spun si de ce ma gandeam la lucrurile astea acum. Am descoperit ca mai sunt si oameni care renunta la tot succesul asta in multinationale sau alte domenii cand isi dau seama ca nu mai isi apartin, si recurg la metode extreme. De exemplu, pe site-ul viata prin balonul roz am citi despre 2 manageri din media care au plecat in Brazilia. Definitiv. Sa-si caute fericirea din lucrurile simple, sa o ia din nou de la inceput, asa cum invata copii sa mearga si sa descopere lumea din jurul lor.
Mai sunt si altii la fel ( Bradut Florescu, si altii).

Va invit sa vizitati si sudamericana, e un site foarte fain despre calatoria de 3 luni al unui cuplu de avocati din Brasov impreuna cu inca 4 prieteni de-a lungul Americii de Sud: Ecuador, Peru, Bolicia, Chile si Argentina. Merita, pozele sunt beton si posturile te fac sa te simti acolo :).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu